Daca intrebi un locuitor al Bodrumului cum ajungi la Halikarnas, imediat iti spune: stanga, dreapta, stanga si e pe dreapta. Halikarnas, se pare al doilea club in aer liber din Europa ca marime, zic ei. Zic ei uitand ca Bodrum se afla in Asia, de fapt. Cam atat a ramas din Halikarnas, numele, amintirile, curiozitatea unor turisti rataciti si marele club cu house si bai de spuma.
Este un loc deosebit, totusi. Are de toate pentru distractie in masa, loc mult, aer liber, livrat cu clima calda aferenta la pachet, boxe tari, DJ din Istanbul. In plus specacolul dansatorilor, combinatia clasica alcatuita din: 4 rusoaice blonde, 2 moldovence shatene, 1 baiat alb, 1 baiat de culoare. Buni, insa. S-au desfasurat pe 2 scene, schimband costume la minut. Bonus a fost fata de la cerc, acrobata, printr-un cerc suspendat, diverse contorsionari. Intreg spectacolul la limita cheezy-ului, fara a o incalca grav.
Foarte multi tineri, liceeni, din toate partile, de la Marea Britanie si Germania la Kazahstan, pe cale de imbatare. Dar am vazut si oameni cu parul alb, incercand sa dea vag din cap pe hip-hop, si surpriza serii, copii, care esuasera noaptea pe niste canapele inauntru.
Castelul Bodrum
Elementul de rezistenta al locului este insa dupa parerea mea privelistea, se vede golful si castelul Bodrum, frumos luminate, excelent. Castelul Bodrum, pe care l-am vizitat dimineata gazduieste un muzeu arheologic, insa este mai fromos pe dinafara. Dupa care ne-am suit in barca si dusi am fost toata ziua. Barca numai pentru noi, obtinuta printr-o negociere agitata pe drumul de la aeroport la hotel. Hotelul ceruse pentru barca 1200 euro, dar cu soferul de microbuz s-a aranjat la jumatate de pret. La fel cu transportul, pentru acelasi sofer, hotelul ceruse dublu, insa ne-am inteles cu el eliminand intermediarul si am avut transport la jumatate de pret, tot weekendul. Asta este unul din punctele slabe pentru care le este destul de greu sa atraga turisti vestici mai multi, cati ar vrea. Trasul tepelor, de care nu se pot dezvatza.
Ziua pe barca a fost, cum era de asteptat, super-relaxanta. Mers din loc in loc, fiecare cu un anumit specific. Toate, insa cu, inot inclus. Acvariul, se numea asa pentru ca era plin de pesti, loc foarte bun de snorkeling. Insula cu iepuri era o insula cu iepuri, am senzatia domestici salbaticiti, pe care ii vedeai alergand printre vizuine. Locul de sarit a fost loc de sarit din barca, apoi au venit “hamburgerii”, colace trase de o barca cu motor, care incerca sa te rastoarne. N-am vrut sa ma dau, dar pana la urma am cedat la peer-pressure, pentru ca mai aveau nevoie de un om, si a fost fain. Si, culmea, nu m-am rasturnat. Cred ca ideea este sa tii de marginile colacului in sus, sa calareasca valurile care vin din lateral (sa te rastoarne) si picioarele sa apese in jos, sa nu te dai peste cap. Sau, poate, pur si simplu am avut noroc.
Mancarea turceasca, chiar si pe barca, excelenta, iar ceaiul de mere cu biscuitii de rigoare. Si totul relaxat, nepretentios. Culoarea marii de un albastru infinit, pe alocuri turcoaz, casele albe, nisipul galben-roscat, vant, astfel incat nu s-au simtit cele 38 de grade la umbra. Am tinut totusi ceva hine pe mine in majoritatea timpului, pentru a evita insolatia, astfel incat usturimile, totusi inevitabile, au fost ulterior suportabile. Si totul s-a incheiat cu apusul de soare in port. Mancarea, foarte buna mancarea turceasca, urmata de halikarnasul deja mentionat. In seara precedenta fusesem la un club pe plaja langa hotel. Bodrumul, oras este inconjurat de mici statiuni raspandite prin golfuri, intr-una din ele am fost si noi. Zona respectiva este frecventata mai ales de turci, strainii fiind mai mult in Bodrum-oras, cu locuri gen halikarnas, plin de britanici, nemti si cazaci.
Altfel, tara mi se pare intr-o permanenta constructie. Ceea ce isi pune amprenta asupra aspectului, totul pare neterminat, totul pare in stadiul “se lucreaza”, ca “se asteapta finisajele”. Se fac lucruri frumoase, de exemplu hotelul cu interior foarte modern, atata ca pe dinafara finisajele nu sunt gata. Nu stiu daca vor fi vreodata, sau asa este stilul lor, din cate ziceau oamenii, in statiune nu existau decat vreo 2-3 restaurante acum nu mai mult de 5 ani, acum sunt zeci. A explodat pur si simplu in ultimul deceniu, cred ca de-aia este senzatia de “in constructie”, pentru ca, asa e. In concluzie, a fost frumos in Turcia. Ca de obicei, oamenii sfintesc locul.
Comments