Calatoria inceputa pe Cascadele Rinului – Zurich – Lucerne – Interlaken a continuat catre Matterhorn sau Monte Cervino cum este cunoscut in Italia (alt. 4.478 m). Pentru asta ne-am cazat in oraselul Tasch, cap de linie pentru masinile poluante. De aici am luat trenul catre Zermatt aflat la 20 de minute distanta, unde mai puteai ajunge cu niste mini-autobuze electrice foarte simpatice. In Zermatt era o sarbatoare, nu stiu daca era o ocazie speciala sau pur si simplu Duminica, localnicii erau imbracati in costume traditionale si defilau pe strada principala, fanfara, dansuri in piata centrala langa biserica. O atmosfera colorata bine asezonata cu steaguri elvetiene.
Aceleasi casute pitoresti de lemn incarcate de flori de toate culorile. Am incercat specialitatea locala, Fondue, il recomand cu caldura pe cel de branza, iar apoi am urcat pana pe Klein Matterhorn (alt. 3.883 m) cu gondola si telecabina. Sus varful era cam imbracat in nori, iar am ajuns putin dupa ora 14:00, asa ca am bantuit putin prin ghetar si am coborat, insa pe parcurs si jos in Zermatt ne-am bucurat din plin de priveliste.
Si pentru cine nu stia, cum nu stiam nici eu, Matterhorn este muntele stilizat pe ambalajul ciocolatelor Toblerone, am incercat un nou sortiment cu migdale si sare, dar raman fan al variantei din ciocolata alba.
Ce a mai ramas? Ce varf celebru din Alpi ar mai fi de vizitat? Mont Blanc (alt. 4.810 m), desigur. Pentru asta am evadat putin din Elvetia, pana la Chamonix care nu este nici el cel mai ieftin orasel, dar fata de Elvetia a fost o gura de aer proaspat. Desi ne-am rasfatat cu foie gras si cremme brulee, a meritat.
Ne-am incolonat in coada la telecabina care urca abrupt spre Aiguille du Midi (alt. 3.842 m). In Elvetia nu mi s-a parut prea mare aglomeratie. Aici insa, telecabina a fost cam tixita, cam cum este dimineata la metrou dupa ce incepe scoala. Iar urcarea verticala rapida poate sa puna ceva probleme stomacului neobisnuit cu altitudinea.
Sus insa, desi aceeasi aglomeratie, de data asta multi alpinisti si trekkeri care faceau catarari sau veneau sa urce pe varf, peisajul iti taia pur si simplu respiratia. Nu mai stiu daca ma durea capul din cauza altitudinii sau a invartelii continue pentru a putea surprinde in poze fiecare varf, fiecare nor, fiecare ghetar.
De la Aiguille du Midi am facut o scurta incursiune cu gondola in Italia, dus-intors, nu se coboara pe pamant italian. Dar a meritat, este un sentiment incredibil sa fii suspendat de o sarma deasupra ghetarilor.
Comments